Consumul de alimente de origine animală și impactul acestora asupra Planetei

Odată cu creșterea rapidă a populației la nivel global și escaladarea crizei climatice, nevoia de producție alimentară durabilă și eficientă nu a fost niciodată mai urgentă. Procesul de creștere a animalelor, care implică consumul unor cantități mari de resurse și contribuie semnificativ la degradarea mediului, este considerat din ce în ce mai mult o metodă nesustenabilă de producere a hranei. În schimb, alimentația bazată predominant pe alimente de origine vegetală este o alternativă dietetică promițătoare, care poate furniza necesarul de alimente nutritive, din abundență, conservând în același timp resursele naturale și reducând poluarea.

Eficientizarea sistemului alimentar

Alimentația pe bază de plante poate susține nevoile alimentare ale unei populații globale din ce în ce mai crescute, prin furnizarea unei cantități mari de alimente nutritive, utilizând în același timp mult mai puține resurse naturale și generând mai puține deșeuri, astfel diminuând consecințele nefavorabile ale fenomenului de încălzire globală. S-a demonstrat că animalele consumă de cinci ori mai multă hrană decât întreaga populație umană. Consumul direct de alimente de origine vegetală, mai degrabă decât hrănirea animalelor cu acestea, ar reduce drastic cantitatea de alimente necesare hrănirii populației globale, conservând astfel cantități substanțiale de pământ, apă și energie. În plus, alimentele de origine animală sunt o sursă ineficientă de hrană, lucru determinat de ineficiența conversiei caloriilor vegetale în calorii animale: consumul unui nivel alimentar superior în rețeaua alimentară duce la o pierdere de 90% din resursele comestibile de la nivelul alimentar inferior. Organizația Națiunile Unite estimează că, dacă terenurile folosite acum pentru hrana animalelor ar fi dedicate cultivării plantelor pentru consumul uman, cantitatea de elimente suplimentare obținute ar putea hrăni încă 3,5 miliarde de persoane. Această disponibilitate crescută de alimente la un cost ecologic și economic mai scăzut este esențială în eforturile noastre de a hrăni o populație în creștere, reducând în același timp efectele negative ale schimbărilor climatice.

Reducerea risipei alimentare

Creșterea animalelor pentru consumul uman este ineficientă și risipitoare, deoarece animalele consumă mult mai multă hrană decât produc în calorii și proteine. Vacile sunt deosebit de ineficiente, necesitând aproximativ 25 kg de furaj pentru a produce doar un kg de carne de vită. Pentru a ilustra, o bucată mică de carne de vită de 100 de calorii necesită 2.500 de calorii de culturi furajere – suficiente pentru a hrăni un adult pentru o zi întreagă. Chiar și puii consumă mai mult de două ori cantitatea de hrană pe care o produc, ceea ce duce la o pierdere de cel puțin 50% din caloriile și proteinele originale ingerate. Dincolo de risipa directă a culturilor, există și risipa de teren, apă și energie necesare pentru a produce aceste culturi furajere. Chiar dacă eforturile de reducere a risipei alimentare sunt larg răspândite la nivel global, o mare parte din alimentele produse sunt risipite, de fapt, prin ineficiența conversiei acestora în calorii de origine animală. Pe acest principiu, pierderile de calorii în cazul alimentelor de origine animală sunt următoarele: ouă (40%), păsări (50%), lactate (75%), carne de porc (90%) și carne de vită (90-96%). În consecință, carnea, lactatele și alte alimente de origine animală pot fi considerate forma supremă de risipă alimentară. Beneficiul alegerii alimentelor de origine vegetală este reducerea naturală a risipei alimentare și conservarea resurselor naturale prețioase.

Emisiile de gaze cu efect de seră

Reducerea emisiilor de metan prin scăderea consumului de carne și lactate ar avea un efect pozitiv imediat, deoarece metanul se disipează mult mai repede decât dioxidul de carbon. Astfel, agricultura zootehnică contribuie la peste o treime din emisiile antropogene de metan, ceea ce face ca reducerea sau eliminarea alimentelor de origine animală să fie un pas crucial în atenuarea emisiilor generale de gaze cu efect de seră.

Reducerea defrișărilor și reîmpădurirea

Industria zootehnică este un factor major al defrișărilor, pădurile fiind defrișate pentru pășunatul vitelor și pentru creșterea culturilor furajere. În Amazon, creșterea vitelor este responsabilă pentru 80% din defrișări. Incendiile de pădure, deseori declanșate intenționat pentru defrișarea terenurilor, au crescut semnificativ, fiind exacerbate și de schimbările climatice. Producția de soia pentru hrana animalelor este a doua cea mai mare cauză a defrișărilor, majoritatea culturilor de soia fiind cultivate în monoculturi modificate genetic pe care se utilizează cantități crescute de pesticide, din zone precum America Centrală și de Sud. Acest lucru nu numai că dăunează mediului, dar are și un impact asupra sănătății umane.

Reîmpădurirea este crucială pentru atenuarea schimbărilor climatice, deoarece copacii captează dioxidul de carbon. Conservarea pădurilor și plantarea mai multor copaci ar putea contribui semnificativ la atenuarea efectelor schimbării climatice. Tranziția globală către diete pe bază de plante ar elibera 75% din terenurile agricole, permițând reîmpădurirea la scară largă și repopularea cu faună salbatică a terenurilor. Refacerea vegetației naturale este esențială pentru eliminarea eficientă a dioxidului de carbon, care este un proces necesar pentru a atinge obiectivele de emisii nete zero până în 2050 și pentru a preveni creșterile catastrofale ale temperaturilor globale.

Încălzirea globală și poluarea

Producția de lapte contribuie semnificativ la încălzirea globală prin emiterea unor cantități mari de metan, fiecare vacă producând zilnic 250-500 de litri de metan. De asemenea, producția de lapte epuizează și poluează resursele de apă. Vacile consumă cantități mari de apă, în special în regiunile predispuse la secetă. De exemplu, în California, care este o zonă din SUA predispusă la secetă și care, totodată, este cel mai mare producător de lactate și lucernă din SUA, lucerna este o cultură cu consum mare de apă, utilizată în principal pentru hrana vacilor care produc lapte. În România, la nivelul anului 2016, au fost colectate peste 720 de mii de tone de lapte, o cantitate ce necesită consumul unui volum mare de apă de către vacile producătoare de lapte și care emit, prin urmare, cantități crescute de metan. Astfel, producția de lapte folosește cantități crescute de apă și contribuie la poluarea severă a rezervelor de apă. Scurgerea gunoiului de grajd din fermele de lactate contaminează râurile și rezervele acvifere, cauzând „zone moarte” toxice și amenințând atât sănătatea oamenilor, cât și a vieții sălbatice.

În concluzie, tranziția către o alimentație pe bază de plante oferă o soluție cu mai multe fațete la multe dintre provocările stringente de mediu și de securitate alimentară din lume. Prin reducerea dependenței de agricultura animală, reducem semnificativ emisiile de gaze cu efect de seră, reducem defrișările, conservăm resursele de apă și reducem risipa de alimente. Sistemele alimentare bazate pe plante nu numai că promovează o aprovizionare globală mai durabilă și echitabilă cu alimente, ci joacă, de asemenea, un rol crucial în combaterea schimbărilor climatice și în conservarea ecosistemelor naturale. Pe măsură ce populația globală continuă să crească, adoptarea dietelor pe bază de plante devine un pas imperativ în asigurarea unei planete sănătoase pentru generațiile viitoare.